Disperare în cercul intim al președintelui francez: Nu extrema dreaptă, ci stânga este cea care îl poate strânge cu ușa

Coaliția slăbită a lui Macron și-ar putea pierde aproape toată reprezentarea în parlament la alegerile legislative, sugrumându-i agenda centristă. În timp ce extrema dreaptă franceză a fost în centrul dezbaterilor, după ce a fost în fruntea alegerilor europarlamentare din 9 iunie, s-ar putea ca stânga să fie cea care dă lovitura de grație sperantelor președintelui francez de a deține centrul politic.

Macron ar putea fi pe punctul de a-i distruge aproape total pe centriști în alegerile parlamentare de luna viitoare. Dacă sondajele se dovedesc corecte, pierderile coaliției sale în Adunarea Națională, după 7 iulie riscă să fie atât de devastatoare încât el va fi o rață șchioapă până în 2027, când se încheie mandatul său.

Cu doar 10 zile în urmă, stânga franceză părea iremediabil ruptă. Dezacordurile – de la energia nucleară la războaiele din Gaza și Ucraina – amplificate de antagonismul personal dintre liderii săi – păreau de nedepășit. Dar după decizia riscantă a lui Macron de a convoca alegeri anticipate în urma victoriei zdrobitoare a extremei-dreaptei la votul UE, partidele de stânga s-au unit într-o căsătorie rapidă de conveniență.

Cele patru principale forțe de stânga ale țării, Verzii, Socialiștii, Comuniștii și mișcarea France Nesupusă (LFI) a lui Jean-Luc Mélenchon, au încheiat un acord cu un manifest comun pentru a candida sub un singur steag, Noul Front Popular.

Fostul candidat la președinție Mélenchon și liderul social-democrat Raphaël Glucksmann s-au atacat la nesfârșit în timpul campaniei UE. Acum, Glucksmann, al cărui partid a obținut al treilea cel mai mare vot la alegerile UE, pare să țină seama de sfaturi pentru a evita diviziunile determinate de ego în public. Această atenuare este o veste foarte proastă pentru coaliția lui Macron.

Alegerile din Franța se desfășoară în două tururi — pe 30 iunie și 7 iulie. În cele mai multe cazuri, doar doi candidați întră în turul doi, ceea ce înseamnă că împărțirea votului în primul tur poate duce la eliminare.

Dacă partidele de stânga ar fi decis să candideze separat, șansele lor de a intra în turul doi ar fi fost reduse. Dar cu candidați unici în fiecare departament, stânga și-a oferit șansa de a deveni cel mai puternic și principal contestator al extremei drepte a lui Marine Le Pen, Adunarea Națională.

Partidul de extremă dreaptă a eliminat în liniște o parte din oferta sa de politică de apărare de pe site-ul său web, ștergând secțiuni care propuneau aprofundarea legăturilor diplomatice cu Rusia, oprirea proiectelor de cooperare cu Germania și părăsirea comandamentului militar integrat al NATO.

Având în vedere că Adunarea Națională pare pregătită să obțină câștiguri parlamentare considerabile , deschizând ușa pentru intrarea în guvern, partidul încearcă să-și consolideze credibilitatea pe scena globală înainte ca alegătorii francezi să meargă la urne pe 30 iunie și 7 iulie.

Împărțirea votului de stânga a devenit strategia principală a coaliției prezidențiale îndreptându-se către o campanie scurtă și intensă.

Dacă un partid de opoziție câștigă majoritatea absolută, președintele va fi obligat să numească un prim-ministru din partidul care a câștigat alegerile. Acest lucru l-ar forța pe Macron să intre într-un guvern de coabitare, ceea ce ar putea duce la o paralizie a guvernării pentru restul mandatului său prezidențial.

Pentru a evita o astfel de situație, aliații lui Macron își concentrează atacurile pe stânga.

„Este jalnic”, a declarat anterior ministrul Justiției Eric Dupond-Moretti despre noua alianță, subliniind absurditatea unei coaliții care prezintă un fost candidat troțkist la președinție, Philippe Poutou, alături de fostul președinte social-democrat François Hollande.

Noul sondaj arată că 25 până la 28 % dintre posibilii alegătorii susțin Noul Front Popular pe 30 iunie, față de aproximativ 31% pentru Adunarea Națională, în timp ce Macron și aliații săi rămân sub pragul de 20%. Un astfel de decalaj ar putea bloca efectiv coaliția președintelui să intre în turul doi într-o majoritate covârșitoare a circumscripțiilor electorale.

Prăbușirea taberei prezidențiale nu va propulsa neapărat stânga la putere.

„În acest stadiu, [alegătorii pro-Macron] vor deveni arbitrii într-o cursă între stânga și Adunarea Națională”, a declarat Jean-Yves Dormagen, politolog și șeful institutului de sondare Cluster17. „Soarta alegerilor depinde de pe cine aleg acești alegători în tururi… În situația în care stau lucrurile acum, stânga ar pierde majoritatea confruntărilor împotriva Adunării Naționale”.

Factorul Melenchon

Principala speranță a lui Macron este că partea de alegători moderati care au susținut candidatura social-democrată a lui Glucksmann la alegerile europene – aproape 14 la sută – nu ar fi dispusă să susțină Noul Front Popular, care include forțe mai radicale, în principal mișcarea France Nesupusă a lui Mélenchon. .

Președintele s-a prezentat până acum drept singura opțiune rezonabilă împotriva celor două blocuri „extremiste”, dar atacurile sunt centrate în mare parte pe elementele cele mai radicale ale stângii – și pe figura lui Mélenchon însuși.

Fostul președinte François Hollande, în ciuda faptului că este un critic ferm al LFI, va candida sub steagul Noului Front Popular în districtul său natal, Corrèze.

 „Pentru a împiedica extrema dreaptă să ajungă la putere, vine un moment în care trebuie să privim dincolo de diferențele noastre”, a spus Hollande.

Dar marea întrebare este dacă toți alegătorii de stânga vor susține, la fel ca liderii lor, noua alianță sau dacă unii vor fi reticenți în a face acest lucru. Sondajele arată că, în timp ce peste 85% dintre alegătorii LFI vor vota pentru Noul Front Popular, între o treime și o șesime dintre alegătorii Verzi și Socialiști ar putea opta pentru alte opțiuni.

O sursă: realitatea.md