Feriboturile de pe ruta Puttgarden-Rodby dintre Germania şi Danemarca vor deveni plug-in hibride cu tehnologia finlandezilor de la Wartsila

În ultimii ani, am menţionat tot mai des despre noi şi noi nave trecute la propulsia pur electrică, cu baterii, dar întotdeauna există limitarea greutăţii bateriilor pe o navă, care trebuie să aibă grijă la flotanţă şi sarcina utilă. Limitările nu sunt atât de mari ca la avioane electrice, dar ele există, iar progresul tehnologic pare să se îndrepte tot mai mult spre rezolvarea acestor limitări. Între timp, însă, există şi soluţii hibride şi plug-in hibride, care funcţionează pe un principiu oarecum similar cu maşinile plug-in hibride. Cu o asemenea tehnologie de propulsie plug-in hibridă, a finlandezilor de la Wartsila, vor fi echipate două feriboturi de pe ruta Puttgarden-Rodby, una din cele mai populare dintre Germania şi Danemarca şi totodată una din cele mai populare ce leagă regiunea scandinavă de Europa centrală. Cele două feriboturi aparţin companiei Scandlines şi operează de mulţi ani pe acea rută, iar acum vor trece printr-un proces de înlocuire totală a sistemului de propulsie, unde motoarele diesel vechi vor fi scoase din uz, iar în locul lor îşi va face loc noul sistem de propulsie. Wartsila spune că feriboturile vor avea motoare electrice, care să mişte elicele de propulsie, iar electricitatea pentru ele va fi stocată într-un set mare de baterii la bord. Capacitatea exactă în MWh nu este anunţată, urmând a fi calculată cu rezerve pentru a atinge mare scop ca ele să stocheze în mediu suficientă energie încât în condiţii liniştite de mare să poată asigura traversarea completă, iar în condiţii mai învolburate — cea mai mare parte, cu o medie anuală de 80% din energia de propulsie venită din baterii. Când energia va fi aproape de epuizare în baterii, un singur motor Wartsila se va include în rol de generator electric pentru a asigura producţia de electricitate necesară continuării navigării. Atunci când vor ajunge pe ţărm, feriboturile vor încărca la conexiuni de putere uriaşă, care să poată pună cantităţi enorme de energie în cele vreo 20 minute cât feriboturile stau în poziţie fixă pe ţărm. Tot cei de la Wartsila vor fi cei care vor instala încărcătoarele de pe ţărm, cu transformatoare aferente. Iar aceste încărcătoare au nevoie de staţii de transformare dedicate, întrucât, în funcţie de parametrii exacţi aleşi, ele pot face uz de conexiuni de tensiune medie, de 6,6 kV, staţiile de transformare furnizând până la 15 MW putere către staţii. O singură staţie poate livra până la 7 MW putere unei asemenea nave, deci cu o conexiune de 15 MW două nave se pot încărca în paralel. Iar la 7 MW putere, în doar 20 minute se pot pune teoretic până la 2,33 MWh de electricitate în baterii. Ruta de feribot Puttgarden-Rodby are circa 20 km distanţă şi traversarea durează 45 minute de obicei. În practică, deoarece sunt mai multe feriboturi care operează pe aceeaşi rută, un feribot aşteaptă pe ţărm între 1 oră şi 15 minute şi 1 oră şi 25 minute, înainte de a porni înapoi, în direcţie inversă. Deci, teoretic feriboturile vor putea încărca şi mai mult timp dacă vor avea nevoie, punând în bateriile lor chiar şi 8-9 MWh de electricitate, dacă va exista şi suficientă capacitate de stocare în baterii. Cei de la Wartsia spun că acum, odată ce au comanda plasată, vor face calculele necesare pentru parametrii exacţi ai bateriilor şi întregului sistem, dar ei deţin deja toată tehnologia de bază, de la propulsia electrică şi motoare navale cu combustie, până la baterii de mare putere şi capacitate şi sistemele aferente de încărcare a lor.

O sursă: piataauto.md